The Elder Scrolls IV: Oblivion

In urma cu doua decenii, primele jocuri RPG se rezumau doar la text. Prin text, jucatorul putea naviga intr-o lume virtuala si putea lua anumite decizii. Cei care au prins jocurile pe stravechile HC-uri isi aduc aminte de acele vremuri, cu siguranta. Saltul facut de RPG in aceste doua decenii este impresionant, dincolo de text traieste o intreaga lume virtuala, de cele mai multe ori independenta la vointa gamerului, o lume care are propria viata, propriile planuri si care nu se lasa supusa prea usor. Acum trei ani se lansa Oblivion, dupa doi ani de truda din partea Bethesda Softworks LLC. Oblivion este in sine o lume, o poveste care are propria viata si poate evolua in directii neasteptate, indiferent de ce are de gand jucatorul sa faca. Datorita unui motor grafic puternic, detaliile vizuale sunt de o acuratete remarcabila. Temnita care reprezinta startul jocului este o „bijuterie“ si mai ca merita ca jocul sa fie lasat balta doar pentru a explora fiecare ungher. Daca, totusi, jucatorul se decide sa evadeze, fie pentru a infrange legiunile demonice, fie pentru a salva viata fiului imparatului, in fine pentru a salva pur si simplu lumea, va avea surpriza sa descopere o lume fascinanta capabila sa-l deturneze cu farmecele ei de la telul pe care si l-a propus. Decorurile naturale, respectiv padurea, muntii, apele s.a.m.d., nu sunt opera vreunui grafician , fiind generate de calculator pe baza unor rutine extrem de puternice care modeleaza cam toate procesele naturale, adierea vantului, eroziunea apelor, etc. Fauna care misuna prin codri poate fi vanata si consumata, iar flora descoperita fie poate ajuta cu un aport de vitamine, fie se poate transforma in tot felul de potiuni magice. Pentru ca, asa cum era de asteptat, jucatorul are de ales intre a fi razboinic, hot sau vrajitor sau toate la un loc.(continuarea in Atac )