De la inceputuri la o adevarata galerie pe roti
Primele semne de culoare maro au aparut in 1972, iar numarul lor a crescut in urmatorii ani pana la peste 500. Panourile, finantate de stat, promovau obiective de interes precum castele, conace, dar si elemente ale identitatii regionale — arhitectura, gastronomie si natura. Intr-o perioada in care centurile de siguranta nu erau omniprezente, iar radarul inca nu era la indemana, aceste panouri aveau rolul de a reduce viteza si de a capta atentia soferilor.
Cine a creat semnele si cum a evoluat designul
Pictogramele au fost realizate de cuplul Jean Widmer, designer nascut in Elvetia, si fosta lui partenera Nicole Sauvage, ale caror lucrari au modelat multe dintre cele mai cunoscute simboluri vizuale ale Frantei moderne, inclusiv logo-ul Centrului Pompidou. In era lor, semnele erau minimaliste, grafice: trei plane reprezentau Toulouse, o aluzie la industria aerospatiala;related la agricultura, frunze de ruido precum ciuperci de chicori si cartofi pentru Hauts-de-France; case din lemn-tinut pentru Alsacia; si struguri in pahare de cognac. Structura lor a ajuns sa figureze in colectiile Centre National des Arts Plastiques (CNAP) din Paris, care pastreaza peste 400 de opere ale lor.
Modul in care desenul a fost adaptat in timp
Semnele erau concepute sa promoveze patrimoniul, mestesugurile si industriile locale, iar expozitii precum cea gazduita de Espace Culturel Decauville din Ile-de-France ilustreaza aceasta mostenire. Conservatorul Veronique Marrier explica ca abordarea lui Widmer combina rationalitatea cu un spirit pragmatic, inspirat de Bauhaus. Panourile trebuiau sa comunice rapid, fiind repetate pe doua panouri aflate la o distanta de 200–300 m. Primul panou invita doar cu pictograma; al doilea oferea denumirea si, adesea, o sageata pentru directionare. Paleta maro-alb era aleasa pentru contrastul puternic la luminile farurilor si pentru a distinge semnele culturale de cele clasice de pe autostrazi.
O renastere a detaliilor in anii 1980
In 1984, Vinci, compania care opereaza aproximativ jumatate din reteaua rutiera franceza, a decis sa dea semnelor o forma mai moderna si mai detaliata. Au fost angajati specialisti in grafica, iar comunitatile locale au fost consultate in privinta monumentelor, a preparatelor culinare sau a aspectelor istorice de evidentiat. Aceasta perioada a marcat trecerea de la simboluri minimale la scene ilustrate, adaptate in functie de zonele geografice si de identitatea regionala.
Potrivit CNAP (Centre National des Arts Plastiques).
