Bebelusii detecteaza ritmul inca din primele zile
In cadrul experimentului, sugarii foarte proaspeti, unii dintre ei la doar doua zile dupa nastere, au ascultat sonatele pentru pian ale lui Johann Sebastian Bach in timp ce creierii lor erau monitorizati cu EEG. Cercetatorii au prezentat bebelusilor doua versiuni ale acestor piese: una normala si alta „neregulata”, in care ritmul si melodia erau deformatate. Scopul a fost sa verifice daca creierul bebelusilor poate diferentia intre o interpretare coerenta si una lipsita de sens, nu doar sa auda sunete izolate. Rezultatul a fost surprinzator: activitatea cerebrala a bebelusilor a indicat intelegerea diferentei dintre interpretarea reala a Bach-ului si cea deformata, iar bebelusii au generat predictii despre ritm si au semnalat cand ritmurile erau nelegitime. Asadar, ei au demonstrat o intelegere a sunetelor ritmice la doua zile dupa nastere, similar cu cea a adultilor, chiar daca raspunsul lor s-a limitat la ritm, nu la melodicitate.
„Am descoperit ca nou-nascutii — la doar doua zile de viata — pot detecta si prezice modelele ritmice din muzica, dar nu modelele melodice”, a declarat autorul principal al studiului, Roberta Bianco, de la Institutul Italian de Tehnologie, pentru ZME Science.
Ritmul, nu melodia, este prezent de la nastere
Concluzia este clara: ritmul apare la nastere ca o predispozitie biologica, in timp ce melodia pare sa se dezvolte ulterior prin experienta si invatare. Cercetatorii subliniaza ca aceasta abilitate ritmica poate face parte dintr-un sistem auditiv evolutiv, conceput sa exploateze semnalele sonore din mediu chiar si atunci cand suntem adormiti. In cazul bebelusilor, aceasta competenta ritmica nu inseamna ca acestia sunt „geniali”, ci mai degraba ca ritmul face parte din modul in care sistemul auditiv monitorizeaza constant mediul pentru a detecta semnale de siguranta si pentru a facilita invatarea limbajului si a musicii in ansamblu.
„Acest...arata ca ritmul este prezent la nastere, probabil ca o predispozitie biologica, in timp ce melodia pare sa apara mai tarziu prin experienta si invatare”, a adaugat Bianco, evidentiind distinctia dintre ritm si melodie in dezvoltarea auditiva a copiilor.
Explicatii stiintifice si implicatii practice
Expertii explica faptul ca au fost utilizate sarcini de tipare ritmice pentru a testa raspunsul creierului in timpul somnului, sugerand ca procesarea ritmului este o functie fundamentata genetic, in timp ce capacitatea de a interpreta melodia necesita interactiune cu mediul si acumulare de experienta. Au fost observate capacitati de anticipare a ritmului si de diferentiere intre secvente coerente si secvente compromise, ceea ce indica o forma incipienta de analiza statistica a sunetelor.
Auditoriul uman are in mod traditional rolul de „sistem de avertizare” in care perceptia ritmului contribuie la intelegerea mediului inconjurator. Intr-un context evolutiv, aceasta abilitate ar facilita supravietuirea si comunicarea, iar in cazul copiilor, poate sprijini dezvoltarea limbajului, a coordonarii motorii si a preferintei pentru muzica.
Implicatii pentru parinti si cercetari viitoare
Studiul scoate in evidenta potentialele beneficii ale expunerii timpurii la muzica ritmica, chiar in stari de somn, ca parte a sprijinirii dezvoltarii auditive si cognitive. Expertii recomanda ca parintii sa continue sa ofere copiilor in medii muzicale variate, fara a transforma experienta intr-o presiune de invatare, ci ca o modalitate naturala de a stimula creierul in perioadele de relaxare si somn. In acelasi timp, cercetarile viitoare vor urmari sa clarifice cum se conecteaza aceste raspunsuri ritmice cu dezvoltarea limbajului si cu preferintele muzicale ulterioare, precum si daca diferentele individuale in ritm pot influenta experientele timpurii de invatare.
